Pănă in ziua votului Legii 119 a naţionalizării, poporul nu a aflat "binefacerea" ce i se pregătise in culisele conducerii comuniste. Insă după aflarea veştii, lucrurile au fost astfel organizate incăt masele "trebuiau" să se bucure: in fabrici, uzine, pe stradă, in paginile Scinteii. Prea puţini ştiau dimensiunea adevărată a deciziei inspirate de politica Moscovei.
"Vinerea patimilor"Clasa muncitoare mulţumeşte Partidului!
Pănă in ziua votului Legii 119 a naţionalizării, poporul nu a aflat "binefacerea" ce i se pregătise in culisele conducerii comuniste. Insă după aflarea veştii, lucrurile au fost astfel organizate incăt masele "trebuiau" să se bucure: in fabrici, uzine, pe stradă, in paginile Scinteii. Prea puţini ştiau dimensiunea adevărată a deciziei inspirate de politica Moscovei.
După cum spuneau toate discursurile liderilor politici şi lozincile de partid, naţionalizarea s-a făcut pentru "binele poporului", astfel incăt munca braţelor muncitoare să nu se irosească pentru inavuţirea burgheziei. Promisiunile de viaţă mai bună colorau vorbele mai-marilor PMR, care imediat după 11 iunie au inceput a colinda fabricile şi uzinele pentru a-i convinge pe muncitori de avantajele deciziei luate de regimul comunist.
Majoritatea clasei muncitoare, sau cel puţin cea văzută din Scinteia, aclama hotărărea Guvernului Groza şi a PMR-ului. Au fost insă şi voci, slabe şi "calmate" rapid de funcţionari zeloşi, care se intrebau pe cine vor mai trage la răspundere dacă lucrurile nu merg bine. Căci inainte, scria Scinteia reproducănd jalba unui grup de muncitori, oamenii il "puteau strănge de găt pe administrator sau pe patron". Dar acum, cănd fabrica e in "măinile poporului"?
"Un mare pas inainte". Din călimările corespondenţilor Scinteii şi ai Romăniei libere a curs multă cerneală pe seama naţionalizării. Ei au colin
