In curtea binecunoscutului sanctuar de verdeata al Clujului, Gradina Botanica „Alexandru Borza“, intr-o cladire cocheta, zugravita in alb, sta conservata o lume ciudata si fascinanta in acelasi timp: Muzeul Botanic.
Intr-o cutie de sticla, pe latura dreapta a muzeului, zace uitat de vreme un exponat catalogat de cercetatorii ultimelor doua secole ca fiind minunat, bizar, fascinant si, desigur, unic.
In secolul XXI, in muzeul Gradinii Botanice din Cluj, din spatele sticlei, intriga privirea oricarui vizitator - mai mult sau mai putin initiat in botanica - o reminiscenta a florei de acum 100 de milioane de ani. Planta, dezradacinata din nisipurile pietroase ale Namibiei, a fost purtata departe de umezeala diminetilor desertului sud-african in inima Ardealului.
Cel mai mare exemplar al plantei botezate „Welwitschia mirabilis“, dupa numele cercetatorului Friedrich Welwitsch, este de aproape 2 metri inaltime si 9 latime. Aceasta in conditiile in care singurele doua frunze ale acesteia nu cad niciodata in cei 2000 de ani cit este durata ei maxima de viata.
Printre cele 6.910 exponate prezentate in vitrinele muzeului un alt punct de atractie pentru turisti este colectia de seminte de palmieri de circa 180 de specii. Printre acestea se remarca o saminta „campion“, care cintareste 16 kilograme.
Studenti din alte secole
De 6 ani incoace, prin ferestrele sapate parca in zidurile groase ale cladirii ce adaposteste Muzeul Universitatii de pe strada Kogalniceanu, amintirile din alte vremuri privesc spre ceea ce azi este, practic, o marca a Clujului: sediul central al UBB.
Din fotografiile sepia aflate in spatele vitrinelor, studenti in costume de stofa, cu parul atent pieptanat, si profesori in robe cochete privesc catre s
