De la război încoace, Mihail Kalaşnikov a simţit abia în ultimii ani ce înseamnă să dai lovitura. Când nu se mai aştepta, părintele octogenar al armei automate a cunoscut marea
De la război încoace, Mihail Kalaşnikov a simţit abia în ultimii ani ce înseamnă să dai lovitura. Când nu se mai aştepta, părintele octogenar al armei automate a cunoscut marea pricopseală, pe care brevetul de inventator sovietic nu i-l adusese la vreme.
Cel care, prin sporirea împuşcăturilor pe cap de inamic, a contribuit decisiv la soarta războiului fusese avansat în grad, medaliat şi decorat; dar nu primise mai mult decât cele 150.000 de ruble (puţin peste cinci mii de dolari) ca recompensă pentru rafala-i de geniu.
Bătrânul leningrădean ducea o viaţă modestă, cu pensie şi sporuri de veteran, într-un apartament de două camere; când iată că, la nici patruzeci de ani de la secerarea ultimului SS-ist, nişte investitori germani îi propun afacerea vieţii sale: să îşi valorifice marca! Şi nu licenţa de reproducere a mitralierei Kalaşnikov îi interesa pe reprezentanţii capitalului; nu vreun secret tehnic al legendarei căţele ucigaşe AK-47; nimic concret nu îi cereau bătrânului inginer militar foştii inamici.
Ei voiau să-i cumpere numele! Mai precis, dreptul de folosinţă a numelui Kalaşnikov ca merceonim, ca etichetă comercială. Odată contractul semnat, "Kalaschnikow" urma să devină marca unei game de produse elegante, de la ceasuri, umbrele şi brichete până la cosmetice bărbăteşti, care ar trebui toate să aibă în comun cu Kalaşnikov-arma anumite atribute, mai mult sau mai puţin cuantificabile, precum trăinicia, străşnicia, caracterul fatal...
E lesne să-ţi dai seama de potenţialul comercial al unui atare brand. Căci da: Kalaşnikov era un brand, dinainte ca negustorii din Apus să îi destineze o carieră în lifestyle. Redutabila armă foc-cu-foc fusese nemurită în pel
