Ponderea monedei unice în rezervele ţărilor din regiune a crescut. Euro şi dolarul deţin supremaţia în rezervele valutare ale băncilor centrale. În căutarea unor randamente mai mari, plasamentele migrează de la cele „palpabile“ - cum sunt lingourile de aur–, către derivative. Câştigurile din plasamentele şi tranzacţiile valutare externe sunt printre puţinele surse de venituri pe care pot conta băncile centrale aflate în plin proces de reducere a infla

Ponderea monedei unice în rezervele ţărilor din regiune a crescut. Euro şi dolarul deţin supremaţia în rezervele valutare ale băncilor centrale. În căutarea unor randamente mai mari, plasamentele migrează de la cele „palpabile“ - cum sunt lingourile de aur–, către derivative.

Câştigurile din plasamentele şi tranzacţiile valutare externe sunt printre puţinele surse de venituri pe care pot conta băncile centrale aflate în plin proces de reducere a inflaţiei. Însă, cum aceste instituţii administrează „bani publici“, siguranţa primează în faţa randamentelor mari, care presupun şi riscuri pe măsură. În România, administrarea rezervelor valutare a adus un câştig de 562 milioane de euro, la un randament de circa 3%. Acesta a compensat o parte a pierderilor de aproape 1,5 miliarde de euro, înregistrate de BNR anul trecut.

Majoritatea băncilor centrale din regiune au plasamente preponderent în dolari şi euro. Ponderea aurului în rezervele internaţionale ale băncilor s-a redus în mod constant, în majoritatea cazurilor şi sub 5% din totalul rezervelor internaţionale. În ultimii doi ani, tot mai multe bănci centrale au majorat ponderea depozitelor şi plasamentelor în euro, pentru a beneficia de câştigurile din aprecierea monedei europene în faţa celei americane. Alte monede, precum francul elveţian, lira sterlină şi yenul japonez, deţin până la 5% din totalul