A doua editie a Festivalului International de Animatie Anim’est (Bucuresti, 5-14 octombrie a.c.) a adus multe noutati si surprize placute iubitorilor genului. Cea mai indrazneata miscare a fost introducerea a cinci sectiuni competitive, dintre care una dedicata filmelor romanesti. Ideea s-a dovedit inspirata, pentru ca numarul spectatorilor a crescut, ajungind la 4200 – destul de putini, totusi, pentru bogata oferta a festivalului, care a inclus, in afara competitiei, si multe sectiuni paralele remarcabile.
Daca pina in 1989 Studioul Animafilm (preluat anul trecut de AVAS, dupa ce a fost declarat in colaps financiar) producea anual 50-60 de scurtmetraje si 2-3 lungmetraje, astazi animatia autohtona mai poate fi descoperita pe micul ecran doar in citeva reclame si videoclipuri (plus exceptia numita Animat Planet), iar din cinematografe lipseste cu desavirsire. in aceste conditii, am putea conchide fara ezitare ca in Romania nu se mai face animatie. Totusi, organizatorii Anim’est (Mihai Mitrica si Laurentiu Bratan de la Asociatia Este’n’Est) au izbutit sa adune laolalta 28 de filme (inclusiv clipuri), cu durata intre 1-9 minute, semnate de vreo 20 de animatori romani (marea majoritate tineri si foarte tineri).
Chiar daca, asa cum era de asteptat, nivelul sectiunii autohtone a fost mult sub cel al competitiei internationale, am (re)descoperit si citiva realizatori care promit: Tudor Avramut, Adrian Baluta, Matei Branea, Anton Octavian, Florin Simonovici si Raul Taciu. Singurul reprezentant al „vechii garzi“ a fost Szilagyi V. Zoltan, care a prezentat Proces verbal, un film-parabola in spiritul traditiei Animafilm. Cistigator a fost declarat clujeanul Raul Taciu, aflat la primul sau scurtmetraj, Acrofobia – o animatie de un minut, combinind tehnici stop motion si CGI (imagine generata pe calculator). intr-adevar, cel mai bun film romanesc, atit
