În timp ce romii se luptă epopeic, retezând din loc în loc urechea vreunui trecător, alt conflict epic de o imensă importanţă pentru craioveni îşi desface iţele în centrul îndepărtatei Europe. Acest război nu se poartă prin lovituri de săbii şi în adidaşi albi de vinilin. E un război al tăieturilor din vârfuri de stilou, un război în care cavalerii poartă serviete de piele şi diplome de şcoli înalte. Acolo se joacă adevăratul destin al capitalei Estului sălbatic, fosta cetate a banilor olteni.

Că interesul Ford pentru fabrica olteană a dat brusc greutate regiunii este un lucru pe care îl pot vedea şi orbii. De la anunţarea încheierii tranzacţiei, au apărut rapid investitorii germani şi proiectele de şosele expres cu punct terminus în Craiova. Premierul Tăriceanu nu scapă nici un prilej să-şi asocieze imaginea cu aceea a potentaţilor directori de la Ford, în timp ce preşedintele, prin portavocea Stolojan, dezvăluie iscusitele sale intrigi prin care i-a determinat pe americani să vină la Craiova. Iar noi, trăitorii acestor pământuri, am reînceput să visăm. Euforic. „Ai auzit? Vine Ford“, se spune cu o recunoştinţă apropiată de misticismul evreilor ce anunţau venirea lui Mesia. Am primit în aceste zile chiar telefoane de felicitare şi simţeam promisiunea prosperităţii în trotuarele craiovene.

Apoi, săptămâna trecută, a venit bomba. Comisarul UE pentru concurenţă anunţa deschiderea unei anchete referitoare la privatizarea din Craiova: „Trebuie să ne asigurăm că procesul de privatizare a fost deschis şi transparent, fără ajutoare ilegale din partea statului“. Până la închiderea anchetei, procesul de privatizare este stopat, Comisia Europeană cerând României să oprească ajutoarele financiare prevăzute în contractul cu Ford ca o condiţie sine qua non a preluării fostei fabrici Daewoo. De altfel, preţul de doar 57 de milioane de euro a părut suspect de mic de la în