OLT. Drama bătrânului Constantin Pârva o cunoaşte tot Ipoteştiul. Mai mult, există chiar o vorbă printre săteni: „Cine-o face ca Reba (porecla bătrânului - n.r.), ca Reba să păţească!“. A făcut de-a lungul vieţii mai multe case, pe care le-a vândut şi, se lăuda el, i-a făcut parte fiului său. Singurul copil, înfiat, care a ajuns după zeci de ani să-l arunce din maşină, pe-o vreme ploioasă, ca pe un câine, în faţa Primăriei Ipoteşti. După acest trist episod, petrecut la începutul toamnei, a ajuns la Secţia de psihiatrie a Spitalului Judeţean Slatina. Asistenţii sociali, primăria pe raza căreia nu mai are de mult o proprietate, dar care încă se mai simte datoare moral, instituţii judeţene, cu toţii caută o soluţie. De negăsit până acum.

„Băi, primare, ia-l şi spală-te cu el pe cap!“

Ultimii ani - din cei 80 şi ceva câţi numără, trăiţi când mai bine, când mai rău - şi i-a petrecut pe unde a putut. Ultima casă a vândut-o în jurul anului 1990, banii i-a dat, după cum se confesa sătenilor, fiului său, iar de atunci a tot stat la mila oamenilor cu suflet din Ipoteşti. Concubina i-a murit în 1998, a îngropat-o şi pe ea Primăria Ipoteşti. Bătrânul şi-a găsit loc lângă o râpă, unde şi-a încropit o covergă. A stat când acolo, când pe la câte o familie care-l ţinea să aibă grijă de animale şi să mai muncească pe lângă casă. Primăria i-a acordat ajutor social şi unul dintre funcţionari s-a preocupat să-i întocmească şi dosar de pensie pentru perioada lucrată. „Îi venea şi pensia tot la primărie. Anul trecut a stat la fiul său, Ilie, la Craiova. Nu venea decât să-şi ia pensia şi ajutorul social. De câteva ori a venit cu fiul, ba băiatul a venit şi singur, cu buletinul lui. I-am făcut, în toamna trecută, şi actele pentru ajutorul de încălzire cu lemne. Fiul a plecat între timp în Franţa şi l-a adus la nişte rude îndepărtate, la Ipoteşti. Într-o zi şi-a luat pe