Manual de sinucidere in invatamintul universitar privat Doru Tompea si Niculae Niculescu, dusmani de moarte acum, nu s-au iubit niciodata prea mult. Au avut insa amindoi acelasi scop care i-a adus impreuna si i-a unit timp de 12 ani: ridicarea Universitatii "Petre Andrei" si constituirea unui patrimoniu care a ajuns la 30 milioane de euro. Imediat ce obiectivul a fost atins, in 2002, a izbucnit si razboiul. Arsenalul de lupta al celor doua tabere este impresionant: injuraturi, jigniri, lovituri pe la spate, zeci de procese, articole publicitare in presa pline de acuze si reprosuri dure, plingeri penale. Doru Tompea este, pentru Niculae Niculescu, doar un "pretins universitar, dar mai ales un politician de doi bani". Niculescu este evocat de Tompea doar ca un "un mincinos senil, bolsevic, absolvent de seama al Institutului «V.I. Lenin»". "Istoria" unui asemenea conflict merita povestita. "Hotelul" Miza razboiului purtat pe toate caile posibile? "Hotelul", spun cu ironie unii cunoscaturi ai conflictului, facind aluzie la zvonurile privind intentiile lui Niculae Niculescu de a introduce cladirea universitatii in circuit turistic. In realitate insa, "potul" cel mare implica mai multe: o cladire de zeci de milioane de euro si cu mare potential in plan imobiliar, dar si o afacere de alte citeva milioane de euro, obtinute anual doar din taxele studentilor. Si cine este cel care controleaza totul intr-o universitate? Ati ghicit: rectorul. Nu e de mirare, astfel, de ce armele s-au ascutit tocmai in preajma alegerilor pentru functia suprema in institutie. Mica intelegere incheiata in urma cu citiva ani intre cei trei fondatori, Tompea, Niculescu si Andronovici, de a asigura conducerea institutiei prin rotatie, a fost data uitarii. Erau deja prea multe in joc. Pozitia de rector asigura un control cvasi-total asupra oamenilor din institutie, asupra spatiilor aflate in proprietat