In ziua inceperii cursurilor universitare, Costi Rogozanu publica in Cotidianul un editorial in care atragea atentia ca obiceiul, din ce in ce mai raspindit, al studentilor de a se angaja inca din timpul anilor de scoala, indiferent de situatia lor materiala, chiar si cu norma intreaga, risca sa duca la ceea ce el numea studentie part-time, cu toate consecintele nefaste asupra formarii viitorului absolvent.

Fiind eu de acord cu autorul, mi-am permis sa semnalez articolul studentilor de la mate, pe forumul nostru. S-a iscat o discutie din care mi-a fost clar ca majoritatea studentilor nu impartaseste acest punct de vedere. Cum banuiesc ca studentii de la alte specializari au opinii nu mult diferite de cele ale tinerilor matematicieni si informaticieni, cred ca subiectul merita o discutie mai amanuntita (le cer iertare pentru repetitii eventualilor cititori ai Observatorului care frecventeaza si forumul de la mate).

Lasind la o parte situatiile (vai!, prea des intilnite) in care studentul nu poate supravietui in minunata noastra societate doar cu bursa si cu ce-i dau (daca ii dau) parintii, doua sint argumentele celor favorabili intrarii de timpuriu pe piata muncii. in primul rind, e vorba despre insuficienta, cind nu de-a dreptul proasta pregatire oferita de facultate.

Daca profesorii, in goana lor dupa norme si dupa asigurarea unei piini de mincat pentru fiecare, indiferent de calitatile lui stiintifice si pedagogice, alcatuiesc programe artificial incarcate, excesiv teoretice, in care practica nu-si prea mai are locul, studentul se apara cum poate. in speta, fuge de scoala si se angajeaza, in speranta de a dobindi direct de la locul de munca acele competente pe care, in mod normal, un angajator i le va cere dupa absolvire. Pare a fi un argument viabil. Si totusi, putini sint studentii care, asemenea celor de la info sau automatica, d