Romănii sunt puşi să muncească mai degrabă pentru nivelul de trai statistic decăt fiecare pentru traiul propriu.
Romănii sunt puşi să muncească mai degrabă pentru nivelul de trai statistic decăt fiecare pentru traiul propriu.
Dacă intr-o sală de conferinţe se adună 100 de romăni cu pretenţii, care să transmită poporului ce trebuie făcut pentru ca ţara să intre pe o curbă de dezvoltare sănătoasă, numai zece dintre ei vor discuta despre fundamentele economice lipsă. Ceilalţi 90 vor imbrăca in cuvinte frumoase abstracţiuni din celelalte domenii şi vor trage invariabil concluzia că e necesar ca statul să aloce mai mulţi bani sectorului X, Y sau Z, in care işi desfăşoară ei activitatea.
In timpul acesta, numărul celor capabili să arate cum trebuie gestionată economia pentru a se crea bogăţie (nu pentru a se administra sărăcia, ca-n socialism) e de 20/100 in Polonia, creşte la 30 in Slovacia, urcă in continuare la 40 in Ungaria, pentru ca ponderea să devină majoritară in Cehia - peste 50.
Ca să scurtăm discuţia, dezvoltarea durabilă a Romăniei se reduce la două elemente: mediu economic şi interes naţional. Mediul aduce competiţia - face ca intreprinzătorii să genereze profituri pe baza inovaţiei, a flexibilităţii, a capacităţii angajaţilor de a fi mai buni decăt cei ai concurenţei, nu să extragă rente prin exercitarea de presiuni politice. Interesul naţional constă in reguli care să transforme mişcarea browniană a intereselor de grup in eforturi orientate in aceeaşi direcţie. Asta-i diferenţa intre a aplica principiile economiei de piaţă şi a le potrivi doar la reperele unei economii socialiste, la care se raportează conducătorii noştri politici.  Â
Aşadar, mediul economic predictibil şi interesul naţional creează sensul de dezvoltare. După ce direcţia devine clară, nu mai e treaba nimănui, fiindcă
