- Diverse - nr. 204 / 18 Octombrie, 2007 Intre romani si ceilalti reprezentanti ai marii familii europene exista, fara indoiala, similitudini si deosebiri, firesti, de altfel, pana la un punct. Din aceasta perspectiva, a distinctiilor relevante, un tablou comparativ intre cele doua categorii etnice, morale si afective este cat se poate de ilustrativ. Romanul are, poate, in mult mai mare masura decat ceilalti europeni, un simt al tragicului, dar si al bascaliei foarte bine dezvoltat. Uneori, cele doua dimensiuni ale fiintei sale convietuiesc, intr-o simbioza cu totul originala. Hyperion si Mitica (spre a folosi o sintagma ce apare in titlul unei carti a lui Laurentiu Ulici) sunt emblemele unei astfel de dispozitii sufletesti inclinate deopotriva spre zeflemea si absolut. Europeanul are un simt al proportiilor care-i lipseste romanului, fire dedata, cum se stie, exceselor de viziune si de imagine. Europeanul are seriozitate, romanul are bascalie, europeanul are un respect evident fata de reguli impuse sau autoimpuse, fata de norme de convietuire, romanul are o ingeniozitate naturala in eludarea legilor, normelor, regulilor. Europeanul e metodic, calculat, perseverent in intentiile si demersurile sale, romanul e ezitant, haotic, navalnic si inconsecvent cu sine si cu ceilalti. In alta ordine de idei, prezenta literaturii romane pe scena culturii europene ar fi un element de incontestabila importanta. In viata literara pariziana (si cea europeana, in general) am fost prezenti, prin marii nostri exilati (Ionesco, Eliade, Cioran, Paul Goma, D. Tepeneag etc.) si dupa al Doilea Razboi Mondial. Cred ca depinde numai de noi sa redevenim prezente active pe scena literara europeana, cu cateva conditii: sa ne promovam adevaratele valori, renuntand la cultivarea spiritului de grup, la cumetriile literare, sa fim perseverenti in actiunile si demersurile noastre, sa gasim modalitat