N-a intrat inca in mintea noastra - si e posibil sa nu intre prea curand - ideea ca suntem de la o vreme o regiune a unui mare stat federal numit Uniunea Europeana, ca pe langa identitatea noastra nationala avem acum si una supra-nationala, cea de europeni.
Oriunde te uiti, in politica, in viata de zi cu zi, in cultura, nu auzi la noi decat faimoasa replica a lui Catavencu: „Nu voi sa stiu, stimabile, de Europa dumitale... Sa-si vaza de trebile ei Europa. Noi ne amestecam in trebile ei?”. Ei, uite ca totusi ne amestecam, vrand-nevrand, si mai curand decat am fi banuit, caci alegerile pentru Parlamentul European bat la usa.
Cati cetateni vor intelege importanta lor si se vor deranja pe o zi friguroasa de noiembrie sa iasa la vot, de data asta nu pentru sau contra lui Basescu, nu pentru PSD, PNL, PRM, nu pentru manelistii nostri politici Geoana, Tariceanu, Boc sau Becali, ci pentru abstracta, indepartata, cetoasa Europa, cu principiile ei de neinteles, cu stelele ei asezate in cerc, cu birocratia ei de la Bruxelles
care ne tot trage de urechi din cand in cand si ne ameninta cu tot felul de clauze...
Pentru mine e un mare semn de intrebare daca romanii se pot mobiliza pentru ceva pe care nu-l iubesc si nu-l urasc, despre care stiu doar generalitati. Daca le stiu si pe alea. Daca nu, iata cateva:
Cel mai mult seamana Parlamentul European cu un ceasornic elvetian care-ncearca sa unifice timpul istoric cu mai multe viteze al continentului nostru. El reprezinta azi 450 de milioane de oameni. Are 732 de deputati alesi in fiecare tara de origine prin alegeri generale, libere si secrete.
La aceste alegeri pot candida atat membri ai unor partide politice (peste 160 de partide au reprezentanti azi in PE), cat si independenti. Criteriile dupa care se distribuie fiecarui stat membru UE un numar de fotolii de pa
