Nascut in RSS Moldoveneasca in 1974, Roman Tolici a absolvit sectia de grafica a Universitatii de arta bucurestene in 1998. Este promovat de Galeria Posibila. Deseneaza cu creioane colorate pe hartie neagra amintiri din copilarie, imagini acute, intense, aureolate de fondul intunecat si dens, din care strabat ca dintr-o lume scufundata.
Precizia fotografica a ductului creeaza imagini hiperrealiste. Perfectiunea lor induce o stare onirica. Tolici lucreaza cu si asupra memoriei. Imagini explicite au titluri minimaliste Pe, In, Dupa, Despre. Despre sine, bineinteles. Autobiograficul este explorat si exploatat cu ironie si raceala aparente. Dintr-un autoportet, desenat in hasuri acuzate, albe pe acelasi fond negru, care are ceva din musculatura dezvelita cu bisturiul a unui ecorseu, Roman Tolici ne priveste drept in ochi si rade spectral. Ambiguitatea acestui autoportret sporeste daca observam ca e inscris intr-un oval care aminteste linistitor traditia burgheza a miniaturilor Biedermeier. Jongleria cinematografica cu detaliul si gros-planul este un procedeu din care scoate maximul de efect. Decupajele lui deschid imaginea spre sensuri multiple. De pilda picioarele goale care atarna inert apeleaza discret la depozitul de imagini ale Rastignirii pe care fiecare le are in memorie. Prim-planurile fetitei care isi face cruce cu limba din tripticul In numele Tatalui, al Fiului si al Sfantului Duh amin balanseaza intr-un registru care poate merge de la inocenta si fervoare pana la blasfemie.
Un comic macabru insceneaza Roman Tolici, cu ocazia expozitiei de la Galeria H'Art din 2005, in tablourile sale cu schelete, imaginate in activitati cotidiene dintre cele mai banale, un fel de pictura de gen rasturnata. Acelasi joc paradoxal, pe muchie de cutit, intre semnificatii domneste si aici. Ce cauta printre toate acestea banda desenata pentru care Tolici are o
