De revenit - doar ca digresiune ludică - la spaţiul chinez, pentru a extrage, de data asta, o sămînţă de scandal. Unul internaţional, pe dimensiunea continentului galben ce l-a provocat.

E vorbă de alerta Occidentului privind... jucăriile chinezeşti" ce invadează, cu ordinul multor zerouri, pieţele acestuia, producînd panică sanitară. Jucării care - spun laboratoarele de profil - atentează la sănătatea celor mici (şi nu numai a lor, dacă avem în vedere că şi adulţii se mai joacă pe covor), pun în pericol funcţii vitale, prin...

Prin ce?

Industria jucăriilor asiatice apelează la coloranţi ce conţin sinteze de plumb, extrem de nocive mai cu seamă rasei cu sînge albastru. Atît de implicată - tocmai prin subţirimea sîngelui - în civilizarea părţilor de continente care trăiesc încă în preistorie.

Iată cum nişte, colo, chinezării - în, totuşi, milioane de exemplare! - alertează în aşa măsură grandiosul proiect civilizator, încît produce brusc o defecţiune - a cîta! - în relaţia cu bizarul surogat comunist-capitalist de la soare-răsare. Un întreg aparat diplomatic intră în priză, fără cel mai precaut - procent de umor, dînd impresia că, imediat după alarmanta încălzire globală (de la noxe, fie ele şi de plumb), pe locul doi vin... jucăriile cu ochi oblici. Liniştitor e că, pînă la urmă, simţul măsurii şi umorului cîstigă, determinîndu-i pe albaştrii occidentali să ceară scuze galbenilor pentru nedreapta învinuire, descoperindu-se că, de fapt, plumbul nociv ar fi intrat într-un proces tehnolologic intermediar, de care candizii chinezi nu pot fi învinuiţi.

Perfect.

Tot ca diversiune ludică, să ne îndreptăm privirea spre alte jucării. Mai vechi, mult mai vechi chiar decît celelalte. Cu care însă nu te poţi juca.

Oare...

E vorba de tablouri.

Dacă te întrupezi într-un duh al curiozităţii şi te strecori în atelierul p