Cand a inceput razboiul, Nadia Russo implinise 40 de ani. Era o femeie fragila, sensibila, interesata de literatura si pictura, o prezenta plina de naturalete in saloanele aristocratiei bucurestene. A ales totusi primejdia permanenta a frontului, emotiile zborului deasupra unei tari ocupate, pentru a salva vieti de soldati romani si germani. A ales trombele de praf din stepa calmuca, zgomotul surd al bombardamentelor care macinau Stalingradul, teama si incertitudinea.
Vara anului 1940, cu dezastrele teritoriale care au lovit Romania, il va aduce la Bucuresti, ca refugiat, pe Sasa Russo. In Basarabia, pierduse tot. Si-a facut aparitia insotit de o tanara rusoaica, si au fost gazduiti amandoi de catre Nadia. Cele doua femei s-au imprietenit, iar Nadia a mers pana acolo incat l-a indemnat insistent pe fostul ei sot sa se casatoreasca cu fata cu care venise, si pentru care el reprezenta unica familie.
Intre 12 si 17 septembrie, Nadia Russo se deplaseaza impreuna cu Mariana Dragescu la Stuttgart, pentru a aduce in Romania doua avionete de scoala, comandate la firma "Klemm". De acolo zboara inapoi spre tara, pe ruta Stuttgart- Viena-Graz-Zagreb-Belgrad-Bucuresti, cu o escala mai lunga la Graz. Printre pilotii germani cunoscuti cu ocazia acestei calatorii s-au numarat Wolf Hirth (planorist celebru, zbura cu o proteza in loc de picior), Thea Knor si Martin Mobus. Acesta din urma se numara printre primii ofiteri germani care primisera deja Crucea de Cavaler (Ritterkreutz) a Crucii de Fier, pentru ca reusise sa scufunde un vas britanic in largul coastelor Norvegiei. Thea Knor, pilotand un al treilea avion in calitate de angajata a firmei "Klemm", le-a insotit pe cele doua aviatoare la Bucuresti, unde a stat cateva zile, gazduita de Petre Stamatescu, reprezentantul din tara noastra al respectivei societati. Cu aceasta ocazie, tanara aviatoare germana a viz
