Rodica Culcer: "Suntem nevoiţi să vorbim din nou despre votul uninominal".

Şi aceasta nu numai pentru că a revenit pe agenda publică în urma ultimatumului formulat de preşedintele Băsescu, ci pentru că, fiind în permanenţă amânat şi sabotat de politicieni, a ajuns să dobândească în conştiinţa publică, vorba poetului, „măreţie de simbol“.

Românii au perceput corect capacitatea votului uninominal de a responsabiliza candidatul în faţa alegătorilor şi de a asigura acea accountability carecontează atât de mult în universul politic anglo-saxon. Î

ntr-adevăr, votul uninominal forţează omul politic să dea socoteală în faţa celor care l-au trimis în parlament, iar acest lucru este o noutate cutremurătoare pentru politicienii români. Într-o ţară în care responsabilitatea este fragmentată şi diluată până la nesfârşit, în care, de la un anumit nivel ierarhic în sus, nu se mai poate stabili nicio culpă, perspectiva unei relaţii directe cu alegătorii dă fiori celor care se agaţă de politică pentru a-şi menţine nivelul de trai şi care nu au avut până în prezent nicio consideraţie faţă de electorat.

Nici măcar scăderile drastice de popularitate consemnate de sondajele de opinie nu i-au trezit la realitate. Iată însă că iminenţa votului uninominal le tulbură în sfârşit somnul. S-a vorbit desigur mult - şi se vorbeşte în continuare pe forumuri - de tranzacţiile comerciale pe care conducerile partidelor politice le încheie cu prilejul întocmirii listelor de candidaţi. Toată lumea ştie, informal, cam cât ar costa un loc eligibil.

Ceea ce nu s-a măsurat decât indirect până acum este însă exasperarea electoratului. Confruntat cu scandaluri de corupţie la nivel înalt şi cu perpetuarea corupţiei la nivel mic fără ca justiţia să fi ajuns să sancţioneze vreunul dintre fenomene, cetăţeanul începe să se revolte. Integrarea în Eur