Un foarte bun prieten portughez cu care m-am plimbat prin satele dobrogene, Carvăn Cuigiuk spre Canaraua Fetei, văzînd cum copii de 6 ani călăresc caii fără frîu şi cum poţi manevra Dacia să cobori o rîpă, dacă eşti localnic, şi cum trec gîştele voioase, sîsîind pe mijlocul uliţei, exclama de fiecare dată: "Kusturica!" Primul lucru pe care l-a făcut cînd a ajuns la Lisabona a fost să-mi trimită acest film, o poveste miraculoasă despre oameni şi locuri care rezonează destul de bine, se pare, cu vechea Portugalie. Mica familie compusă din Luka (Slavko Stimag), inginer de căi ferate, Jadranka (Vesna Trivalic), bovarica sa soţie cu veleităţi de cîntăreaţă de operă, Milos (Vuk Kostic), fiul lor, adolescent care vrea să se facă fotbalist se află undeva în apropierea nou apărutei frontiere dintre Serbia şi Bosnia, într-un spaţiu muntos, într-o gară uitată, într-un peisaj de o mare frumuseţe. Luka proiectează o staţiune turistică, cabane, un teleferic, Jadranka o carieră fabuloasă oriunde altundeva decît în pustietatea munţilor, iar Milos vrea să ajungă fotbalist la Partizan Belgrad, fapt pentru care mamam depune un efort artistic pe lîngă selecţionerul care asistă la meciul în care joacă şi fiul său şi care se lasă cu o încăierare zdravănă unde participă cu mic cu mare, suporteri, primarul, Luka şi soţia isterică. Tînărul Milos este selecţionat, dar nu pentru fotbal, ci pentru satisfacerea stagiului militar exact în momentul în care se declanşează războiul şi gara devine un întreg teatru de operaţiuni condus de căpitanul Aleksic (Stribor Kusturica). Fiul cade prizonier în mîna sîrbilor şi unul dintre subordonaţii căpitanului îi aduc lui Luka o ostatică, Sabaha (Natasa Solak), dintr-o familie înstărită, cu care urmează să se facă un schimb de prizonieri. Iar povestea începe abia cînd Luka se îndrăgosteşte de această fată, între timp soţia îşi luase cîmpii în urmărirea unei c