Dobandind, o data cu cea de-a treisprezecea editie (6-12 octombrie), statutul de manifestare de cultura teatrala cu periodicitate anuala, Festivalul dramaturgiei romanesti de la Timisoara a dorit sa probeze in principal ideea ca literatura dramatica scrisa azi in Romania de o noua generatie de dramaturgi este una cu noroc. Un noroc determinat de calitate si validat de receptarea mult mai entuziasta dincolo de granitele tarii decat in interiorul ei. Asa incat selectionerul unic Cristina Modreanu, care a girat sectiunea Concurs a festivalului, a optat preponderent pentru spectacole infaptuite dupa texte de ultima ora si datorate unor tineri dramaturgi, cei mai multi afirmati in stransa relatie cu miscarea DramAcum. Texte care, asa dupa cum pare sa demonstreze (doar in parte intemeiat) selectia, sunt montate mai cu seama in Bucuresti si mai putin in alte locuri din tara. In special, de Teatrul Luni de la Green Hours, prezent in concurs cu doua spectacole: Bucharest calling, regizat de Ana Margineanu, dupa un text cu autentice implicatii politice si sociale scris de Peca Stefan si bine sustinut de cei cinci tineri actori din distributie, si Sta sa ploua, unde partitura in cheie minora scrisa de Lia Bugnar e salvata tot de Lia Bugnar, in calitate de regizoare, prin felul inspirat in care le-a ales pe interpretele rolurilor feminine.

Consecvent in sustinerea acestui nou val dramaturgic se dovedeste si Teatrul Mic, loc in care Gianina Carbunariu a montat un semnificativ text al Mariei Manolescu, Sado-maso-blues-bar, si care i-a prilejuit tinerei regizoare cel mai bun spectacol al sau dupa Stop the tempo. Printre sustinatorii mai recenti se numara si Teatrul National "Vasile Alecsandri" din Iasi, care mai degraba si-a imprumutat insemnele unui spectacol realizat in principal de studentii indrumati regizoral de Radu Apostol, spectacol care, prin felul cum a inscenat