Pe vremuri, aflam ca "fara bacsis" nici nu era "chip sa faci un pas in tara urechiatilor. Astfel ea a si ajuns sa fie cunoscuta intre straini sub porecla de tara bacsisului" (Tara magarilor).
Nu demult, presa germana numea cel mai "reformator" guvern magaresc drept "Cabinetul bacsis". Nu stiu de ce, dar rimeaza cu hasis.
Despre justitia magarilor, se spunea ca "supus pedepsei nu e cel ce face, ci cel ce dezveleste o magarie". In "Tara magarilor", "lumea nu e articularea muncii, a infruntarii, a modelarii si sublimarii nevoilor umane. Ea este doar un pretext, pentru etalarea locuitorilor sai. Lumea e o alee de duminica, unde fiecare se expune doar pentru a fi vazut, dar nu si pentru a vedea". O lume unde "protagonistii" sunt preocupati pana la nevroza cu "propria lor aparitie, incat se scufunda, nu apocaliptic, ci cotidian si molatic, impreuna cu decorul lor, si amorful noroiului si al gunoiului, al acestor elemente ce amintesc umanitatea doar in forma de putrefactie a unui aparat care consuma, fara a crea nimic in schimb" (Mihaela Czobor).
Ce este democratia intr-o realitate istorica "magareasca"? Stefan Zeletin a descris-o la mijlocul anilor '20 si este mecanismul care formeaza si democratia de astazi unde "cel energic si fara scrupule se ridica fara nici o piedica legala la varful piramidei sociale, iar cel cu prejudecati de sange sau scrupule de morala este dat la o parte, ca o piesa de antichitate. Aceasta este democratia; numele ei, de 'putere a poporului', are cel mult un sens ironic" (Neoliberalismul). Apoi, care dintre vechii si actualii "democrati" romani "a avut taria de suflet sa spuna maselor muncitoare adevarul ca democratie inseamna munca, ordine si sacrificiu pentru societate? Ne temem ca atunci masele ar face democratului asa o manifestare de simpatie, incat i-ar trece pentru totdeauna dorul de a se mai intoarce la ele. Dim
