Nu trebuie sa te tai in trei pentru a intelege aceasta expozitie*. E de ajuns sa ramai intreg si sa strabati cu grija cele trei incaperi. Ca sa nu pierzi nimic din vedere. Pentru ca totul face parte dintr-un proiect a carui intentie nedeclarata e sa aglutineze cele trei spatii intr-o Arca a miracolelor si sa armonizeze trei optiuni plastice asupra lumii. Conform unei virtuale fise de post.
Ipocritul. Bruno Landis, pictor elvetian, adancit de un poet si un vizionar, isi cenzureaza dramatic zacamintele de senzual, pe care le esentializeaza apoi prin culori si semne austere ce odihnesc adancul privirii. Sunt semne inteligente congelate geometric pana la stadiul de grafem, dar, nota bene, potential incandescente. Ori tandre si molatece, cum ar fi imaginea unui semineu si a unui fotoliu aranjate pe o banchiza boreala. Pe de alta parte, sa nu ne amagim, fulgerele lineare ale culorilor pot fi halucinante doar pentru cel care nu are exercitiul visarii cu ochii deschisi pe dinauntru.
Inocenta. Stela Lie, artist plastic roman, pictor si grafician, imbina candoarea unui descoperitor de lumi interioare fabuloase cu tandretea calda, bonoma, a artistului la maturitate. In plus, e captusita pe dinauntru cu acea lumina straniu de bolnavicioasa, pe care putini creatori se incumeta sa si-o descopere. Lumina inocentei vinovate a mucenicei perverse. Pentru ca, dincolo de echilibrul, afisat programatic, dintre subiectul naiv si supletea tehnicii, Stela Lie face un veritabil numar de prestidigitatie a vizualului. Totul dispare cand te astepti mai putin si reapare acolo unde nu te astepti deloc. Peisaj puternic, miniatura subtire, ceata de Magritte, tapiserie in ulei, carbune sarmant-parizian ("mon lit rouge")... Toata aceasta dinamica a ingredientelor face ca "spatiul Lie" sa sufere de boala superba a prospetimii inepuizabile.
Intriganta. Sara Rohne
