Cred ca ar fi cazul ca, la aproape doi ani de cand am inceput aceasta rubrica, sa va vorbesc despre modelele mele personale - acei oameni care mi-au marcat mie viata, direct si decisiv. Despre unii am scris deja, despre altii o sa aflati acum pe scurt.
Sigur ca toti cei despre care v-am scris pana astazi sunt oameni care eu consider ca pot fi modele, datorita valorilor pe care le poseda. De la toti am invatat cate ceva, fie ca sunt inca adolescenti sau foarte tineri, fie sunt de varsta mea, fie sunt, de acum, seniori. Dar o trasatura comuna tuturor este, dincolo de competentele profesionale si performantele obtinute, inteligenta de viata. Sau acea "inteligenta emotionala" despre care scrie si vorbeste Goleman. Si cred ca prima trasatura importanta a unui model este tocmai aceasta inteligenta de viata, care e altceva decat cultura generala si competentele profesionale. Cu alte cuvinte, am intalnit si oameni exceptionali in meseria lor, cu o vasta cultura generala, dar total falimentari la capitolul inteligenta de viata.
Din punctul meu de vedere, inteligenta de viata trebuie sa functioneze ca designul de calitate: un mod de organizare eficient si functional al unui set de solutii coerent articulate pentru una sau mai multe probleme. Cu alte cuvinte, vorba lui Steve Jobbs de la Apple: "Designul este mai degraba felul cum functioneaza un lucru, nu cum arata acel lucru". Sigur ca vorbele lui Jobbs se revendica si confirma cu succes gandirea scolii Bauhaus, care a pus bazele designului si ne-a cam oferit toate premisele si procedurile.
Bun. Aceasta inteligenta de viata este modul in care aflam clar ce cautam noi in viata noastra, in viata altora sau ce cauta altii in viata noastra. Viata este facuta din interactiuni intre oameni. Iar deprinderea, stapanirea si dezvoltarea acestui tip de management al relatiilor interumane nu se prea invata la scoal