Trebuie sa recunosc ca m-am inselat saptamana trecuta, atunci cand consideram ca meciul de la Odorhei va fi prima caramida a reconstructiei, la HCM. Nu cred totusi ca cineva gandea altfel in acel moment. Cu totii vroiam sa credem ca debutul slab de sezon al handbalistilor constanteni este doar un accident, care va fi uitat repede. Personal, mi-a fost imposibil sa accept ca echipa campioana a decazut atat de mult. Numai ca, parca dorind sa contrazica parerile noastre, cei de la HCM s-au impotmolit rusinos in Ardeal, remizand cu o nou promovata. Rabdarea suporterului constantean era deja pusa la grea incercare si a disparut complet, odata cu infrangerea mai mult decat penibila, din ultima etapa, cu ultima clasata, Poli Izometal Timisoara. In acest moment, este clar ca nu mai vorbim de o criza de moment, ci de consecintele unui management dezastruos, pe care le anticipam de mai demult, dar care, din varii motive, au aparut abia acum. Ne-am obisnuit, ca si spectatori la meciurile HCM-ului, sa acuzam jucatorii, pentru pase gresite, ratari incredibile din pozitii excelente si un joc de multe ori dezlanat. Si este normal pe undeva, ca prima reactie a noastra sa fie la adresa principalilor actori din scena. Apoi, intr-o ordine fireasca, ar veni randul antrenorului sa fie blamat pentru esecuri. Nu stiu exact in ce pozitie se poate afla acum Eden Hairi, care a preluat echipa in stare de criza, lipsit de experienta predecesorilor sai. Intr-adevar, as fi de acord cu refuzul conducerii clubului de a-i accepta demisia de onoare, si asta pentru ca sunt de parere ca demisii de onoare ar trebui sa apara in alte parti, un pic mai sus. Cu riscul de a ma repeta, nu pot sa trec usor peste greselile care s-au facut in ultimul an de catre oficialii clubului de pe litoral. Si nici suporterii nu pot sa uite, oricat de mult s-ar stradui cei din conducere sa ne explice ca s-au facut ale