In Romania exista doua salarii minime pe economie, cel negociat de patronate si sindicate si cel garantat in plata de Guvern. Pentru 2008, sindicatele au cerut la negocieri un salariu minim de 550 de lei, patronatele au oferit doar 460 lei, iar Executivul a luat in calcul la stabilirea cheltuielilor bugetare un nivel de 450 de lei. Cum era de asteptat, cele patru mari confederatii sindicale spun ca este inacceptabila valoarea de 460 lei, motivand ca aceasta crestere nu acopera decat inflatia prognozata, de 4,5%, nu si pe cea reala, care probabil va depasi 5%. Din acest punct de vedere, sindicalistii au dreptate. Mai ales ca de la 1 ianuarie se asteapta noi cresteri de preturi, in primul rand la energie electrica. In plus, o data cu ratarea tintei de inflatie, analistii estimeaza si o posibila majorare a dobanzilor la credite, a taxelor si impozitelor.
Pe de alta parte, si Guvernul are motivele lui cand stabileste salariul minim garantat in plata la numai 450 lei, pentru ca orice majorare a salariului minim se duce, ca efect "in cascada", in tot sistemul de salarizare si risca sa impinga la un nivel ridicat atat salariul mediu, cat si celelalte zece prestatii sociale – venitul minim garantat, somajul, contributia de asigurari sociale, care se raporteaza la salariul minim. Ceea ce inseamna ori cresterea cheltuielilor salariale in detrimentul investitiilor, ori depasirea tintei pentru deficitul bugetar.
In al treilea rand, si patronii sunt indreptatiti sa-si limiteze oferta la minimum 460 lei. Acestia spun ca, din punctul lor de vedere, adica al productivitatii, economia reala nu poate oferi mai mult.
Iata deci ca, la prima vedere, toata lumea are dreptate. Dar nu trebuie sa fii un mare vizionar ca sa-ti dai seama ca alternativa care va fi eliminata este cea a sindicalistilor. Reinflamarea inflatiei nu permite riscul refacerii puterii de cumparare, care
