SÃ NU-I FIE DE DEOCHI VIAŢÃ!

I-a mirat pe marii specialişti de la NASA cu găndurile ei indrăzneţe, şi totuşi fragila tinerică Marina Muscan are pretenţii aşa de cumsecade, de modeste: işi doreşte să nu treacă pe lăngă ea prea grăbiţi oamenii ca s-o dezechilibreze şi să cadă pe trotuar din pricina incheieturilor şubrede.

SÃ NU-I FIE DE DEOCHI VIAŢÃ!

I-a mirat pe marii specialişti de la NASA cu găndurile ei indrăzneţe, şi totuşi fragila tinerică Marina Muscan are pretenţii aşa de cumsecade, de modeste: işi doreşte să nu treacă pe lăngă ea prea grăbiţi oamenii ca s-o dezechilibreze şi să cadă pe trotuar din pricina incheieturilor şubrede. O altă ciudăţenie de destin. Bietul Petru Moroşan s-a născut cu nişte minusuri la corp. Fără braţul drept, cu doar o bucăţică de braţ stăng, inzestrat cu un singur deget. Scrie cu gura şi atăt de aproape de foaia de hărtie incăt l-a lovit şi miopia forte. Se incheie la nasturii cămăşii cu gura, dar necazul este că nu-şi poate da jos pantalonii la toaletă. Drept care visul tănărului fără braţe şi doar cu un deget este ca in closetele publice să existe in perete un cui de care să-şi agaţe pantalonii la imbrăcat şi la dezbrăcat. Nişte oameni năpăstuiţi de o soartă nemiloasă abia se tărăsc prin furtunile vieţii şi visurile lor sunt modeste, dar de bun-simţ, iar ei nu au plecat steagul şi nu sunt băntuiţi de gănduri de sinucidere şi nici nu fug de realitatea lor cruntă cu drogul "infipt" in venă.

Să nu-i uităm pe apropiaţii care trec şchiopătănd pe lăngă noi. Pe cei cu un beteşug grav de sănătate. Nu sunt ei de vină că n-au o mănă, că n-au un picior sau că picioarele şi măinile le sunt de plastilină după ce li s-au astupat vasele de sănge din creier. Nu sunt ei de vină că suferă de nevedere, de neauz, de degradări ale sistemului nervos. Fie naşterea lor a fost grea, şi in timpul zbuciumulu