Anul de graţie 2007. Anul in care, cică, ne-am europenizat, am progresat, ne-am dezvoltat. Sună bine, nu? In realitate... Ne trezim la Schitu Goleşti, in cătunul Rudărie. In acest colţ de ţară, 63 de copii de etnie romă invaţă intr-o cămăruţă de 30 de metri pătraţi.Â
"Mi-am dat copilul la şcoală, domâne. Aşa ne-au spus că e mai bine, să inveţe limba romănă, deşi acasă vorbim ţigăneşte. Măcar mai mănăncă şi gura lui ceva pe acolo, că acasă nu prea avem ce să-i dăm." Cam asta este logica după care se ghidează părinţii celor 63 de copii de etnie romă care invaţă la şcoala din Rudari, judeţul Argeş.
Pănă acum trei ani au invăţat in centru. Adică la Schitu Goleşti. Sub pretextul că celor 250 de locuitori ai cătunului Rudari le va fi mai uşor să-şi ducă odraslele la şcoală, Primăria Schitu a inchiriat un spaţiu intr-un "apartament" al CFR şi i-a mutat acolo. Curat-murdar ar spune unii. Nu şi primarul Marcel Palagiu: "A fost singurul spaţiu pe care il puteam oferi. Şi aşa, din ceea ce ştiu eu, copiii rudarilor se duc la şcoală mai mult pentru Programul lapte şi corn".
CONDIŢII. Anul de graţie 2007. Anul in care am visat la cai verzi pe pereţi şi la călătorii fără vize. Anul in care, cică, ne-am europenizat, am progresat, ne-am dezvoltat. Sună bine, nu? In realitate... Ne trezim la Schitu Goleşti, in cătunul Rudărie. Revenim cu picioarele pe pămănt şi ne trezim in faţa unei case de 60 de metri pătraţi, impărţită in trei: locuinţa familiei Călin Constantin, şcoală pentru 47 de copii romi şi grădiniţă pentru 16 micuţi. Tot romi. In urmă cu trei ani, şeful de haltă CFR din localitate a ieşit la pensie. Locuia aici. Apoi a lăsat spaţiul liber. O dată cu asta s-a infiripat in mintea edililor locali ideea transformării locului intr-o aşa-zisă şcoală. Pentru ca rudarii să nu se supere, să nu se simtă discriminaţi, li s-a promis o ş
