Dacă orizontul nostru mediatic nu ar fi fost obturat de cîrnaţi şi şpăgi alcoolice, am fi apucat, săptămîna asta, să băgăm de seamă două întîmplări notabile: lansarea celei de-a treia ediţii a Cărţii Albe a presei - "Probleme economice ale presei din România" (realizată de Agenţia de Monitorizarea a Presei, în parteneriat cu Centrul pentru Jurnalism Independent, disponibilă la www. mma.ro) şi derularea primei Conferinţe Naţionale a presei româneşti - "Inovaţia în media" (www.inovatiamedia.ro). Cele două evenimente, deşi gîndite şi organizate separat, vin să se completeze, ca orice idei bune care se nasc în acelaşi timp - la momentul potrivit.

Cartea Albă a presei române analizează industria de media în formele sale "tradiţionale" - presă scrisă şi audiovizual. Dar, pentru prima dată (lucrarea se află la a treia ediţie) este analizată şi piaţa noilor forme de media (cum altfel să traduci "new media"?): presa online. Trei analişti, "oameni din industrie" (practicieni, cum ar veni), radiografiază fiecare dintre cele trei domenii, intervievează jurnalişti şi manageri de media, diagnostichează probleme, propun soluţii.

Principala problemă "transversală", care se regăseşte în fiecare dintre cele trei secţiuni este - surpriză? - lipsa forţei de muncă specializate. Pentru privitorul din afară, nu aceasta pare a fi principala problemă a presei din România - deşi şi el (observatorul) va fi băgat de seamă că prea se perindă aceleaşi şi aceleaşi feţe (şi nume) pe sticlele televizoarelor, indiferent de canal, de oră şi, vai nouă!, de temă. Cert este că, avînd ţărişoara cam 20 de facultăţi de jurnalism active, aruncînd pe piaţă, an după an, promoţii de absolvenţi cu diplomă de jurnalişti, penuria de forţă de muncă nu ar fi trebuit să existe. Nu prea ştim unde se duc aceşti absolvenţi - şi mă tem că nici facultăţile nu au, cu toatele, programe de tracking, de urmăr