* Călin Torsan, Recycle bun, Editura Humanitas, 2007.
Că debutanţii publicaţi în 2004 de Polirom în deja celebra colecţie "Ego.Proză" au resuscitat proza română contemporană, asta o recunoaşte azi toată lumea. Şi e greu de înţeles astăzi cum, pînă în acel moment, tinerii scriitori nu se bucurau de nici un fel de credit editorial. Sorin Stoica debutase (strălucit) patru ani mai devreme pe banii lui. Ce s-a întîmplat după, însă, mi se pare la fel de interesant. Succesul mediatic (total) şi comercial (parţial) a impulsionat mai toate editurile să "rişte" cu prozatori debutanţi, astfel că, în doi ani, ne-am trezit cu o adevărată inflaţie a debutanţilor şi chiar cu o literatură în sine: "literatura tînără". Subiectul "tinerii scriitori" a fost întors pe toate părţile, s-au făcut liste, topuri, burse. Subiectul s-a epuizat însă repede, ba chiar a început să irite. Sigur, e un trend întreţinut şi de interesul editurilor străine, dar mă tem că s-a creat impresia că tinerii scriitori ar deţine monopol pe literatura bună. În fond, din cei aproximativ 35 de tineri prozatori publicaţi numai în ultimii trei ani, cu adevărat buni nu sînt decît vreo cinci-şase. Un procent echitabil. Nu pot să nu mă întreb însă cîţi debutanţi în proză "suportă" cu adevărat literatura noastră şi cîţi nu trec, de fapt, prea uşor de selecţia editurilor.
Humanitas n-a avut prea mult noroc cu debutanţii şi a părut că a publicat ce mai rămăsese după primul val. Debutul de faţă este însă una dintre excepţii şi îl văd nominalizat pentru premiile din acest an. Călin Torsan era muzicant în trupa Domnişoara Pogany cînd a publicat cîteva proze scurte în volumul colectiv Povestiri mici şi mijlocii (2004), alături de prietenii şi colegii săi de la MŢR: Cosmin Manolache, Ciprian Vocilă şi regretatul Sorin Stoica. De altfel, naratorul din Recycle bun este avatarul arhivarului Kranke ce apare în ace
