Difuzarea de către postul public de televiziune a cîtorva înregistrări, filmate cu camera ascunsă, cu Ioan Avram Mureşan şi Decebal Traian Remeş a stîrnit o întreagă furtună pe scena publică românească. Dincolo de implicaţiile politice ale acestui act sau de problema scurgerii de informaţii dintr-un dosar aflat în lucru, ne interesează aici discuţia despre legitimitatea jurnalistică a difuzării unor astfel de înregistrări şi decizia lui Alexandru Sassu, PDG al TVR, de a interzice darea pe post a altor materiale din acest caz.
După cum mulţi comentatori au observat, odată ce materialul a ajuns la TVR (nu ne punem problema cum), televiziunea era absolut îndreptăţită să-l difuzeze - şi oricine în lumea aceasta l-ar fi difuzat. Era vorba de imagini de interes public, în care un fost demnitar şi un ministru în funcţie puneau la cale ceva legat de activitatea lor publică. Nici măcar nu erau aspecte din viaţa privată (deşi, în cazul demnitarilor, chiar şi viaţa lor privată e de interes public, în măsura în care aceasta le poate influenţa activitatea; vezi, de exemplu, cazul unei amante, pe care demnitarul o poate promova, cum am văzut că se întîmplă şi pe alte meleaguri, sau cu care el poate fi şantajat).
TVR e chemată să informeze şi să servească interesul public, aşa că difuzarea acestor materiale era absolut îndreptăţită. Cum au fost ele "împachetate" - aici avem o altă discuţie. După cum a afirmat şi Alexandru Sassu în textul în care-şi justifica interdicţia, editarea materialelor nu a excelat prin imparţialitate jurnalistică. Incriminabile sînt comentariul din off, care spunea că imaginile "probează, potrivit procurorilor DNA, că Decebal Traian Remeş ar fi luat mită" (deşi nu a existat nici o declaraţie oficială a procurorilor în acest sens), şi titrarea filmuleţelor cu "Flagrant" (deşi tocmai despre un flagrant nu era vorba acolo). E adevărat, toate a
