Nu m-a mirat faptul că remarcabila carte "Titulescu ziditor de mari idealuri", scrisă de Adrian Năstase şi George G. Potra, apărută cu prilejul implinirii a 125 de ani de la naşterea marelui diplomat sub egida Fundaţiei Europene Titulescu, a trecut neobservată.
Nu m-a mirat faptul că remarcabila carte "Titulescu ziditor de mari idealuri", scrisă de Adrian Năstase şi George G. Potra, apărută cu prilejul implinirii a 125 de ani de la naşterea marelui diplomat sub egida Fundaţiei Europene Titulescu, a trecut neobservată.
La noi, unde, de prea multe ori, interesul pentru politică nu depăşeşte apetenţa pentru coteria politicianistă şi pentru denunţul mediatic, Titulescu este, incă, un subiect fără miză.
Ce rezonanţă poate avea pentru infocaţii promotori ai "capitalismului de cumetrie", pentru care sintagma "Interesul Naţional" nu este decăt o reminiscenţă naţionalist-comunistă, crezul lui Titulescu: "Partidul meu de azi se cheamă Romănia!"? Inclin să cred că nu sunt puţini aceia care citesc acum, pentru prima dată, aceste vorbe de un tulburător inţeles: "Dacă omul de rănd este in stare să-şi dea viaţa fără să ştie pentru ce, să-i arătăm cel puţin respectul care i se cuvine, explicăndu-i cu francheţe care este datoria internaţională a ţării şi, prin ea, care este propriul său interes. (...) Cănd va inţelege că tăcerea poate să-l ducă la moarte şi că un cuvănt spus la timpul potrivit poate să-i salveze viaţa, el insuşi va impune guvernelor de pretutindeni să vorbească şi să spună cuvintele necesare care vor face să se incline spadele şi să tacă tunurile".
Mesaj. Totuşi, Titulescu este mai actual decăt ar fi unii sau alţii dispuşi să o creadă! O demonstrează, cu imbatabile argumente, Adrian Năstase: "Nicolae Titulescu nu a ezitat să reamintească marilor democraţii europene că interesele lor nu se opresc la propriile graniţe. El era d
