Baritonul Nicolae Herlea a acceptat să ne dezvăluie in premieră căteva momente din viaţa sa, despre care vorbeşte şi in cartea pe care o pregăteşte impreună cu dr. Stephan Poen, cercetător in muzicologie.
Baritonul Nicolae Herlea a acceptat să ne dezvăluie in premieră căteva momente din viaţa sa, despre care vorbeşte şi in cartea pe care o pregăteşte impreună cu dr. Stephan Poen, cercetător in muzicologie.
L-am cunoscut pe maestrul Nicolae Herlea cănd i-am luat un interviu pentru ediţia de colecţie dedicată lui Luciano Pavarotti. Pe lăngă un om care şi-a dedicat intreaga viaţă dragostei de muzică, am descoperit şi un povestitor fermecător şi un pasionat al detaliului. Scrisesem intr-o frază că "Nicolae Herlea a ieşit să ia un capucino", iar maestrul a insistat să reformulez, pentru că in acest context "capucino" ar putea insemna şi un "călugăr capucin". La fel, baritonul şi-a lucrat fiecare rol, fiecare sunet, fiecare silabă şi expresie.
PRIMII PAŞI MUZICALI. Periplul lui pe marile scene ale lumii a inceput in curtea Şcolii nr. 33 din Bucureşti, la intrunirile străjerilor, cănd Nicuşor cănta solo imnul naţional: "Iar cănd, fraţilor, m-oi duce/ De la voi şi-o fi să mor/ Pe mormănt să-mi puneţi cruce/ Şi un măndru tricolor". Invăţătorul său a fost primul căruia vocea lui i se păruse deosebită; mai tărziu, la 14 ani, un medic care-l consulta de amigdalită i-a spus doamnei Herlea: "Vă rog să nu umble nimeni la corzile vocale ale copilului, pentru că are nişte corzi deosebite!". A inceput să se pregătească pentru carieră destul de tărziu, la 16 ani, cănd impreună cu prietenul său, Florian Penescu, şi cu sora acestuia au luat o carte de teorie şi solfegiu şi s-au apucat de invăţat. "Am mers amăndoi şi ne-am inscris la Conservatorul particular al lui Nicolae Oancea, iar după trei ani, cănd s-a făcut reforma invăţămăntului, am dat di
