Revenim asupra expoziţiei "Documenta" de la Kassel, unul dintre evenimentele toamnei culturale europene, cu o nouă abordare, contextuală, a unui cunoscut critic de artă, curator la MNAC.
Ediţia de anul acesta a "Documentei", prestigioasă expoziţie internaţională de artă contemporană care se organizează o dată la cinci ani la Kassel, în Germania, a stîrnit suficiente controverse, fiind de altfel învăluită în mister pînă în preajma deschiderii, fapt ce a iritat şi a creat, în acelaşi timp, o doză de anticipaţie neobişnuită. Directorul artistic al "Documentei", Roger Buergel, împreună cu curatoarea Ruth Noak, declară în prefaţa catalogului că "expoziţiile merită privite doar dacă reuşim să ne dispensăm de idei preconcepute şi dacă ajungem la o stare în care arta comunică în/prin sine şi în propriii termeni. Aceasta este experienţa estetică în sensul ei adevărat: atunci cînd expoziţia devine un mediu cu drepturi depline şi nutreşte speranţa de a implica publicul în mişcările ei compoziţionale". Situaţia se complică desigur atunci cînd publicul receptează o expoziţie de anvergură, cu pretenţia de a capta pulsul artei la nivel global, dacă nu chiar, în linia ediţiilor precedente care au făcut istorie, pretinde să imprime o viziune asupra cursului ulterior al artei contemporane. Există, fără îndoială, niveluri diferite de receptare, iar pentru cei care vor să reflecteze asupra problemelor artei contemporane şi asupra direcţiilor teoretice actuale, a fost editat un compendiu cu cele trei ediţii ale Documenta Magazine, structurate în jurul unor teme generale - modernitatea, viaţa şi educaţia -, adunînd contribuţii din partea unor autori proveniţi din zone culturale diferite.
Se simte însă lipsa unei reflecţii teoretice care ar putea oferi mai multe indicii asupra demersului expoziţional propriu-zis, asupra motivaţiilor care au declanşat selecţia lucrărilor, r
