Romania e greu de inteles in cadrul oferit de regulile care ghideaza viata democratica occidentala. Nu exista o majoritate transparenta capabila sa asigure aplicarea vreunui program de guvernare, iar decizii fundamentale precum reorganizarea Guvernului pica in Parlament. Pe de alta parte, dupa esecul motiunii lui Mircea Geoana, vedem ca nici opozitia, majoritara in Parlament, nu are vointa sau putinta de a darama un guvern fara sustinere parlamentara.

Traian Basescu si apoi Mircea Geoana au insistat pe necesitatea unei "majoritati transparente" care sa impuna guvernarii viziune, coerenta, predictibilitate si responsabilitate. Dar majoritatea parlamentara e de folos nu numai pentru ca impune o viziune de guvernare, ci si pentru ca blocheaza cele mai fanteziste proiecte lansate de cei care nu au responsabilitatea guvernarii, uneori nici macar perspectiva exercitarii acesteia.

In Parlamentul Romaniei exista o singura majoritate solida, cea antiprezidentiala, oficializata la inceputul acestui an. Zelul cu care se modifica la fiecare doua luni Legea referendumului ori refuzul de a vota persoanele desemnate de Traian Basescu in consiliile de administratie de la Radioul si Televiziunea publice dau marturie despre coerenta si predictibilitatea majoritatii antiprezidentiale.

Nu exista insa o majoritate transparenta pentru guvernare. In lipsa acesteia, se creeaza majoritati ad-hoc, nefiresti, in sprijinul celor mai controversate propuneri (precum interzicerea difuzarii sondajelor de opinie in timpul campaniei electorale ori dezincriminarea deturnarii de credite) sau al celor mai fanteziste si costisitoare initiative.

Competitia intre partide a fost practic inlocuita de competitia intre indrazneala si populismul diferitelor propuneri. Cu cat o initiativa este mai ambitioasa si mai nesustenabila, cu atat ea are mai multe sanse sa fie adoptata, pentru ca n