Niciunde, in Romania, "densitatea" istorica nu este asa de puternica precum in Arges, mai precis la Curtea de Arges, "orasul regilor", vechea Curte Domneasca a Basarabilor.

Scapate ca prin minune de furia ceausista, bisericile sunt toate la locul lor, purtandu-si cu mandrie splendoarea in lumina de aur a toamnei. Nu departe de ele - case de epoca boieresti, muzee si monumente, cetati si palate, pastrand nestearsa amintirea unor domni "de varf" ai istoriei noastre, precum Negru Voda, Vlad Tepes, Neagoe Basarab, dar si regii Ferdinand si Carol I, reginele Maria si Elisabeta, ingropati in Catedrala episcopala din Curtea de Arges. Chiar si in sus, catre munte, pe Valea Doamnei sau a Valsanului, spiritul domnesc al Argesului e pastrat in pretuirea traditiei si orgoliul localnicilor de a fi la inaltime cu gospodariile lor. Satele sunt bogate, curate, casele vechi sunt tinute la cinste, alaturi de cele noi, zidite si ele in tiparul traditiei. Pe Arges in sus, turme uriase de oi, cirezi de vaci si stoluri de pasaret umplu zavoaiele, dovedind un rost omenesc implinit. Creste tara! Romania merge inainte, fara pasaport de la Bucuresti. Exprimata in imagini bucolice, bunastarea face bine la suflet: merele rosii cu soarele aprins in obrazul lor, gutuile aurii, capitele inmiresmate randuite-n ograzi. Pe la porti, taranii vand pere, prune... si tufanele, fasole verde si uscata, oua, branza si miere de albine proaspata si curata. Dar poate ca cea mai spectaculoasa schimbare de peisaj o reprezinta in Arges turismul rural, pensiunile aparute ca ciupercile dupa ploaie, mai ales in zona de nord, submontana, de o parte si alta a soselei nationale ce trece peste Muntii Fagarasului in Ardeal. Toate noi, deschise in ultimii ani, prea putin cunoscute, desi potentialul turistic al locurilor este enorm. Mai salbatica si mai autentic rurala decat Valea Prahovei, Valea Argesului este