In timpul negocierii Tratatului de la Lisabona, aproape fiecare tara a luptat pentru ceva: Franta pentru termeni care sa-i asigure politicile protectioniste, Marea Britanie pentru a fi exceptata de la Carta Drepturilor Fundamentale ale UE, Germania pentru puteri crescute ale Parlamentului European, Olanda pentru competitivitate, Finlanda si Danemarca impotriva reducerii numarului de comisari. Polonia a obtinut mentinerea "clauzei Ioaninna", un mecanism de veto in Consiliul European. Bulgaria, desi membru UE la fel de proaspat ca Romania, a cerut dreptul de a folosi denumirea "evro" pentru euro. Romania "a analizat atent toate propunerile statelor membre" si a decis sa nu ceara nimic. Avantajul Romaniei, spune secretarul de stat pentru Afaceri Europene Adrian Ciocanea, e ca "suntem stat de marime medie. Pe noi tot ce s-a propus ne avantajeaza". Parlamentul European a obtinut puteri sporite, avand acum drept de codecizie cu Consiliul European format din sefii de stat si de guverne din UE. Miza euroalegerilor din Romania ar trebui sa fie tocmai trimiterea de reprezentanti competenti si care sa "reflecte corect situatia politica, punand accentul pe dreptul de libera decizie al cetatenilor", explica intr-un interviu pentru "Romania libera" europarlamentarul german Elmar Brok, unul dintre arhitectii Tratatului de la Lisabona.
De la "evro" la "clauza Ioaninna", in timpul negocierii Tratatului de la Lisabona aproape fiecare tara a luptat pentru ceva. Romania n-a cerut nimic, dar a "analizat atent" fiecare cerere si a fost multumita ca e o "tara medie".
In spatele jocului de putere dintre institutiile europene ce s-a finalizat la sfarsitul saptamanii trecute prin Tratatul de la Lisabona, fiecare stat membru si-a jucat cat a putut de bine cartile, pentru a obtine avantaje sau capital politic in plan intern. Dincolo de victoriile cunoscute – Italia a mai o
