Cit de corecta este stringerea fondului clasei sau al scolii si care sint sumele rezonabile, la limita bunului simt, pe care parintii ar trebui sa le scoata din buzunar pentru a sponsoriza unitatea de invatamint la care studiaza copilul? La inceputul fiecarui an scolar, se vorbeste despre faptul ca aceste contributii ar trebui interzise. Cu toate acestea, practica ramine aceeasi, numai tarifele difera in functie de scoala, colective si parinti. In Iasi, fondul clasei variaza de la 10 la 500 de lei, recordul fiind atins in acest an la „Negruzzi". Un calcul simplu arata ca un colectiv de 30 de elevi stringe intre 300 si 15.000 de lei. Regulamentul de organizare a unitatilor de invatamint preuniversitar prevede ca profesorii nu au voie sa ceara bani pentru fondul scolii, al clasei sau pentru orice alt tip de protocoale. Legea permite insa comitetelor de parinti sa propuna o suma minima prin care sa contribuie la intretinerea, dezvoltarea si modernizarea bazei materiale a clasei sau a unitatii de invatamint. Contributia nu este obligatorie, iar neachitarea acesteia nu poate prejudicia situatia scolara a elevilor. Aspectele acestui regulament sint adesea incalcate. Elevii din unele scoli sint conditionati sa aduca fondul scolii, in caz contrar fiind facuti de ris in fata clasei sau, mai rau, fiindu-le refuzat temporar dreptul de a primi alocatiile. In plus, parintii propun modernizari ale claselor chiar la sfatul dirigintilor sau al invatatorilor. Pe de alta parte, dascalii spun ca pretentiile exagerate vin, in unele cazuri, din partea parintilor mai avuti. „Nu trebuie oprita initiativa parintilor in cazul ca acestia doresc sa faca ceva pentru clasa sau pentru scoala. In schimb, nimeni nu ar trebui sa fie conditionat sa faca ceva, decit daca are posibilitati. Rezonabil ar fi ca fondul clasei sa nu depaseasca 30 de lei, iar cel al scolii sa nu fie mai mult de 50 de lei", a