"Plata mea cea mai mare e ca fac bucurie oamenilor"
Stau pe scaun, in fata mesei, si deschid catalogul expozitiei de pictura naiva pe care tocmai am vizitat-o la Centrul Cultural "Mihai Eminescu" din Bucuresti. Lumea satului si povestile ei se revarsa ca dintr-o nuca de aur, in picturile lui Gheorghe Ciobanu, un moldovean din satul Baltati, judetul Iasi. Pe masura ce intorc paginile brosurii, un sentiment minunat de pace si incantare pune stapanire pe mine. Caci in tablourile lui Gheorghe Ciobanu se randuiesc ca niste margaritare pe-un fir de ata, povesti pierdute ale satului romanesc: toamne cu roade uriase, ierni troienind cascioare cu pridvor si biserici albastre, primaveri cu pomi infloriti precum horbotele scrobite si veri cu holde de aur si oameni la secerat. Totul este privit de sus. Satul pare el insusi o planeta rotunda, pe care pictorul aseaza valcele, ogoare, ulite serpuite, marginite de garduri de sipci, biserici, case, acareturi, animalele si oameni, un paradis suspendat, zugravit in culori explozive.
Indragostit iremediabil de locul sau rupt din rai, pictorul imprima pe panza pentru eternitate, o lume pe cale de asfintire si o randuiala ce sta sa piara, dar care in tablourile sale pulseaza inca de viata si optimism. Culorile se transforma in sunete. Parca auzi copacii fosnind, pasarile ciripind, albinele zumzaind, animalele zbierand si vecinii strigandu-se peste gard, simti mirosul ierbii cosite, al holdei incinse de soare si parfumul zarzarilor infloriti. Si ce bine face o asemenea imagine intr-o camera de bloc din Bucuresti! Imediat iti schimba angoasele pe o pofta nebuna de viata!
- In lumea noastra de astazi, bombardata non-stop de imagini difuzate pe Internet si pe televizor, un pictor naiv poate parea un personaj desuet. Cu toate astea, cota dvs. internationala si recunoasterea de care va bucurati si in tara va confir
