Intr-o zi, in gradina casei a aparut pe neasteptate un pui de pisica de o dragalasenie aparte.

Parea sa fi fost acolo dintotdeauna. Se juca cu florile care erau mai mari decat el, pana l-a rapus oboseala si a adormit in iarba, la soare. Pe unde sa fi venit? Nici n-a simtit cand a fost ridicat cu blandete, de jos, si dus in casa, pe un fotoliu, ca sa-si faca somnul. Dupa ce s-a trezit, a inceput sa inspecteze casa si sa miaune de foame, dar cu mare siguranta de sine, de parca i s-ar fi cuvenit. Bineinteles ca a fost tratat cu laptic si cu tot felul de bunatati. N-a mai plecat si nimeni nu l-a revendicat niciodata. A fost botezat Misu, fiindca era baiat. Si l-a indragit toata lumea. Nazdravaniile lui amuzau toata casa, fiecare dorind sa-l ia in brate si sa-l mostroceasca putin. Iar el le facea tuturor pe plac. Dar Misu a crescut, i-a venit si lui vremea, si tot prin gradina a plecat sa-si aline dorul de mandre. A aparut a doua zi, dar nu singur, ci cu o frumusete de pisicuta, pe care a prezentat-o celor din casa si a condus-o la farfuria cu mancare. A pazit-o pana ce Blondy (asa a fost botezata) a mancat pe saturate si apoi a mancat si el, tacticos. Povestea s-a repetat cateva saptamani, timp in care Misu nu avea ochi decat pentru Blondy. Veneau, mancau (Blondy prima), si dupa aceea plecau sa-si depene povestea sentimentala. Dupa o perioada, a venit numai Blondy. Manca si se retragea, apoi venea Misu, si pleca si el in treaba lui. Tot asa, situatia a durat cam o luna. Intr-o zi, cine apare printre ierburi si flori? Misu, urmat de Blondy si patru pisoiasi in sir indian. Motanul nostru isi intemeiase o familie! Au luat in stapanire o magazie unde s-au instalat comod. Bucurie mare in toata casa, mai ales ca puii lui Misu erau tot asa jucausi si draguti ca tatal lor. Dar linistea casnica a motanului nostru nu avea sa dureze prea mult. Intr-una din zilele frumoa