Cristian Mihai CHIS
Stafiile maghiarilor pieriti in batalia de la Mohacs (1526) trebuie c-au avut un moment de reverie atintindu-si cornul spre lumea muritorilor si auzindu-l pe Marko Bela cum le invoca, desi le-a amintit ca au pierdut pamantul stramosesc ca niste netrebnice si l-au lasat turcilor pentru 150 de ani. Nu-i bai, l-au pierdut si cei de la 1918, astfel ca rusinea nu poate fi contorizata numai in carca lor.
Noroc ca presedintele UDMR nu s-a marginit la a invoca istoria, si a varat in discurs si un obiectiv menit sa aiba efect de touch-down in tabara alergatorului independent la europarlamentare, Tokes Ladislau (am aflat cum il cheama citind lista candidatilor): "datoria noastra este sa redobandim acel pamant pierdut - casele, padurile, steagul".
Doua categorii s-au mai bucurat: grupul lui Verestoy Attila, care a aflat ca mai sunt niscai paduri de tuns, si cei din PRM, care au primit o gura proaspata de oxigen. Cum statea tribunal mic, cocotat pe pragul electoral, i-a venit din nou la moara "pericolul maghiar", astfel ca ma astept sa convoace si el la o masuta cu trei picioare stafiile romanilor, spre a le promite ca moare cu ungurii de gat.
Ca numai spriritele or mai reverbera la o asemenea tampenie, si anume ideea ca tara, proaspat introdusa in Uniunea Europeana, s-ar afla in pericolul dezmembrarii.
Presedintele UDMR a mai avut in ultimul an depasiri ale mandatului sau de moderat, si imi vine in minte un discurs de acum cateva luni in care amintea de maghiarii oprimati, satui de dragoste cu sila testa piata, o pregatea pentru iesirile in decor de dupa momentul cand Tokes avea sa refuze pozitia a doua pe lista UDMR.
Iar acum trei saptamani spunea ca UE trebuie sa afle ca Romania nu mai este un stat national, si lansa "noua descalecare", devenita slogan.
Cum o vrea sa recupereze p
