Acum doua saptamani s-a vorbit intens despre decizia ministrului Sanatatii de a institui un "rezidentiat pe post", pentru a-i "lega de glie", intr-un soi de neoiobagie de tip nou, pe medicii rezidenti. Intr-adevar, la sfarsitul specializarii multi dintre tinerii nostri medici isi fac bagajul si pleaca in alte tari, unde formatia dobandita le este recunoscuta si apreciata intr-un mod mai cuviincios. Medicii care totusi vor "fugi" din tara, preconizeaza dl Nicolaescu, vor fi obligati sa plateasca taxele de scolarizare si amenzi usturatoare.

Nu cred ca o astfel de masura are sorti de succes. Pe de o parte, ea contrazice libera circulatie a persoanelor, care face parte din principiile sacrosancte ale Uniunii Europene ai carei proaspeti si schiopatanzi membri am devenit. Pe de alta, istoria dovedeste ca masurile de constrangere nu au rezolvat niciodata o situatie sociala, oricare ar fi fost ea. Multi isi mai amintesc ce greu era sa obtii un pasaport si o viza in timpul comunismului. Ce ruptura sfasietoare era sa te hotarasti sa pleci din tara, cu perspectiva de a nu te mai intoarce, de a lasa aici atatia oameni de care erai legat etc. si, cu toate acestea, cu unele exceptii, numai cine n-a vrut n-a plecat. Tot asa a fost si cu intreruperile de sarcina: erau pedepsiti cu maxima severitate si cei care le practicau si femeile care recurgeau la acest act, si cu toate astea, se faceau avorturi in cele mai groaznice conditii si cu cele mai mari riscuri.

Masurile politiste au o rentabilitate slaba si darul de a indispune profund si definitiv populatia. si asta nu numai in domeniul sanatatii. Asa cum pleaca doctorii, pleaca si informaticienii. Exemple se mai pot da. De la o masura constrangatoare poti eventual astepta un rezultat pe termen scurt si, oricum, neconcludent.

Daca as fi in pielea unui responsabil politic, m-as simti si eu obligat sa intreprin