Saptamana trecuta am asistat la o noua etapa din filmul de succes "Cum sa il ajutam pe Traian Basescu sa ramana pe primul loc". Un film care continua sa fie rulat cu obstinatie in spatiul public romanesc, desi am fi crezut ca protagonistii l-au mai vazut de foarte multe ori. Episodul de acum este despre referendum si despre votul uninominal. Povestea este simpla: dupa ce a mai bifat o victorie in momentul motiunii de cenzura (fiindca da, a castigat si atunci, instigand taberele din PSD si contribuind la declansarea unei lupte interne care va duce, aproape sigur, la o infrangere importanta la alegerile europene), a continuat in demersul sau de a submina pozitiile principalelor partide, readucand in discutie tema referendumului. A acelui referendum despre care partidele nu mai vorbeau si care ar fi putut parea, din exterior, deja uitat. Presedintele l-a anuntat de luni bune. Era foarte firesc sa revina la aceasta idee, tinand cont de context. Un context dominat de scandalul Remes-Muresan, inspirat, dupa cum comenteaza ziaristi mai bine informati decat mine, tot de la Cotroceni. In timp ce fortele politice se chinuiau sa-si dea seama cum se leaga povestea de coruptie care afecteaza un alt partid (PNL) in perspectiva europenelor, era momentul ca presedintele sa intervina cu tema referendumului, pentru a se asigura ca partidul sau preferat, Partidul Democrat, va avea un traseu usor in aceasta campanie.
Simplificand, in prezent, prin doar cateva miscari simple, rezultatul la alegerile europene nu mai reprezinta deloc o necunoscuta: (1) social-democratii sunt o formatiune slabita de o lupta interna declansata de inabilitatea lui Mircea Geoana de a-si trage colegii intr-o complicata si nici acum clarificata motiune de cenzura, (2) liberalii sunt nevoiti sa isi stranga randurile si sa faca mari eforturi pentru a acoperi urmele scandalului care demonstreaza vinovati