Sa incepem cu aspectul partizan. Cine are de castigat de pe urma referendumului? Presedintele Traian Basescu, cel care l-a decretat, fara indoiala. Nu pentru ca se va implica in campania pentru PD, asta oricum era dispus (vezi episodul de ieri) si nu putea fi impiedicat s-o faca; nu are nevoie de referendum pentru asta. Ma indoiesc ca o prezenta sporita la urne in alegeri e scopul prezidential.
Ca paranteza, ce sa fac? din prisma interesului public cu cat prezenta la orice fel de alegeri e mai buna, cu atat e mai bine. Intr-adevar referendumul poate sa contribuie la asta, dar din cate pot spune dezinteresul fata de alegerile europene nu este doar la electoratul PD, ci si al celorlalte partide.
Nu, explicatia cea mai buna, conform unui principiu vechi si testat, este si cea mai simpla : tema votului uninominal este foarte populara, si presedintele nu vrea sa renunte la ea.
Acum, fara indoiala ca presedintele se expune unei critici intemeiate declansand acest referendum in conditiile in care sistemul APD este adoptat - un sistem care nu e uninominal, ci mixt, dar care are sustinerea larga a partidelor, inclusiv PD. Numai ca... nu e adoptat. Stiu, stiu, s-a anuntat oficial si emfatic si mai stiu eu cum ca guvernul isi va asuma raspunderea pe acel proiect.
Dar n-a facut-o!! E perfect posibil sa o faca in zilele care urmeaza, nu stiu, dar nu asta este, de fapt, problema.
Si aici trecem astfel la aspectul legat de interesul public. Reforma, cat mai radicala, a actualului sistem politic este in interes public. Argumentele sunt nenumarate. Or, imediat ce dam la o parte “declaratiile politice”, pe cat de emfatice si dese pe atat de irelevante si ipocrite, constatam ca in realitate reforma nu este deloc dorita si ca este sabotata la tot pasul.
E clar ca orice instrument, orice mijloc de-a o face sa mearga i