Aurel Baghiu
De cate ori asociem cuvintele “Revolutie” si “Timisoara”, ne gandim, firesc oarecum, la anul 1989. Insa, prima revolutie pusa la cale de timisoreni a fost cea din 1956. Mai exact, pe dara de 30 octombrie 1956, aceasta prima revolutie era gandita si incepuse a fi organizata la Timisoara de studentii politehnisti. In cea de a saptea zi a sangeroasei Revolutii din Ungaria.
Un grup de studenti ai Institutului Politehnic, condus de studentii din anul V ai Facultatii de Mecanica, anume Baghiu Aurel, Mutiu Caius, Stanca Teodor, Barth Friedrich, Drobny Heinrich, au organizat o adunare a studentilor.
Intruniti apoi in adunare generala, ei au cerut Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Roman si Guvernului Republicii Populare Romane sa ia nota de memoriul ce tocmai l-au intocmit, ba mai mult, sa si satisfaca cerintele de aici, pentru a se evita vreo situatie similara cu cea din Ungaria.
Studentii cereau retragerea imediata a trupelor sovietice din tara, relatii economice cu toate tarile, nu doar cu cele din blocul comunist, publicarea in presa a tuturor conditiilor in care se incheie conventiile economice cu alte tari, lichidarea cultului personalitatii lui Stalin, scoaterea limbii ruse de pe lista materiilor obligatorii din invatamintul superior, reducerea ponderii
marxismului, in fine, bursa pentru toti studentii, desfiintarea cotelor pentru tarani, marirea salariilor pentru muncitori, revizuirea normelor de lucru, autonomie universitara.
Studentii, cu naivitate, i-au obligat sa participe la adunarea lor si pe tovarasul Alexandru Rogojan - rectorul de atunci al Institutului Politehnic si pe ministrul adjunct al invatamintului - Coriolan Dragulescu, ulterior facindu-si insa aparitia si secretarul CC al PMR, Petre Lupu, dar si Ilie Verdet.
Indata dupa inceperea adunarii incep sa apara si
