Inainte de a arbora drapelele ideologiilor radicale din secolul XX, Romania a fost propulsata pe traiectoria modernizarii sub flamurile ingemanate ale ideii nationale si ale principiilor liberale. Desi cele doua mari proiecte de transformare a societatii s-au derulat concomitent si in stransa legatura, evaluarea lor retrospectiva s-a produs cel mai adesea in compartimente diferite ale cercetarii istorice. Doua carti publicate recent de Universitatea Central Europeana de la Budapesta - o institutie a carei fizionomie este prea putin cunoscuta publicului larg, daca ne gandim la popularitatea sa printre profesionistii stiintelor sociale - ofera repere interesante pentru analiza conexiunilor dintre ele. Publicata in traducere engleza la CEU Press dupa versiunea originala aparuta la Varsovia in 1998, Polish Liberal Thought before 1918 a lui Maciej Janowski trateaza evolutia liberalismului polonez in perioada cuprinsa intre disparitia temporara a Poloniei de pe harta europeana - in urma celor trei partitii succesive de la sfarsitul secolului XVIII operate de Rusia, Austria si Prusia - si reconstituirea sa ca stat independent prin prevederile Pacii de la Paris din 1919-1920. Alaturandu-se altor doua monografii disponibile in aceeasi providentiala limba engleza, care se ocupa de cazurile Rusiei (Andrzej Walicki, Legal Philosophies of Russian Liberalism, 1967) si Serbiei (Gale Stokes, Legitimacy through Liberalism: Vladimir Jovanovic and the Transformation of Serbian Politics, 1975), cartea lui Janowski largeste putin bibliografia accesibila unui public international si apta sa usureze formularea unor raspunsuri mai avizate la o intrebare ce revine obsesiv in dezbaterea publica din toate tarile zonei: cat de aproape de tiparul occidental - vesnic invocat ca model - s-au situat, de-a lungul timpului, diferitele discursuri politice ale Europei Rasaritene autodefinite ca "libera