Dupa incidentul de la Leuseni, ministrul de Externe al Romaniei, Adrian Cioroianu, a chemat-o la MAE pe ambasadoarea Republicii Moldova, Lidia Gutu, asigurand-o ca nu intentioneaza sa-i dea "cu rigla la palma", desi poate ca multi ar astepta acest lucru. Declaratia ministrului Cioroianu este emblematica pentru modul in care Romania si-a construit politica fata de Republica Moldova. Singura constanta in relatiile Bucurestiului cu Chisinaul a fost dispretul pentru statul de peste Prut. In ciuda faptului ca Romania a fost prima tara care a recunoscut independenta Republicii Moldova, la 27 august 1991, oamenii politici de pe Dambovita n-au luat niciodata in serios acest stat. Nu i-au dat mari sanse de supravietuire, prezicandu-i esuarea fie in bratele Rusiei, fie in cele ale Romaniei. Pentru cel din urma caz si-au croit cu coatele loc la fereastra, de unde sa fie zariti de multime, in speranta sporirii zestrei electorale. Dispretul pentru Basarabia nu e un produs recent. In perioada neutralitatii (1914-1916), in afara de Constantin Stere, el insusi basarabean, cu stagiu in inchisorile rusesti, niciun alt lider politic nu s-a luptat pentru soarta romanilor dintre Prut si Nistru. Cand cereau pornirea razboiului impotriva Rusiei, Alexandru Marghiloman si P.P. Carp nu tremurau de grija basarabenilor, ci doar erau consecventi filogermanismului lor si temerii de marele imperiu de la Rasarit. Politicienii de la Bucuresti si opinia publica din Regat au optat fara sa clipeasca pentru Transilvania in 1916. Ca Basarabia a fost prima provincie istorica care s-a unit cu Romania vremii e rodul contextului istoric generat de prabusirea guvernului Kerenski sub loviturile bolsevicilor lui Lenin. De altfel, tocmai pentru a se salva de incursiunile bolsevicilor, Republica Democratica Moldoveneasca a cerut ajutor militar guvernului roman refugiat la Iasi. Basarabia a facut parte mai mult de