Contractul individual de muncă este, conform Codului Muncii, actul în temeiul căruia o persoană fizică, denumită salariat, se obligă să presteze munca pentru şi sub autoritatea unui angajator, persoană fizică sau juridică, în schimbul unei remuneraţii denumită salariu.

„Clauzele contractului individual de muncă nu pot conţine prevederi contrare sau drepturi sub nivelul minim stabilit prin acte normative sau prin contracte individuale de muncă”, este stipulat în Codul Muncii. Acest articol are o mulţime de implicaţii, dar cea mai importantă este cea privind salariul.

Conform articolului, în cazul în care contractul prevede o normă de lucru de 8 ore pe zi, acesta nu poate fi mai mic decât salariul minim pe economie, stabilit anual prin hotărâre de guvern. Chiar dacă salariatul semnează vreun act prin care acceptă o remuneraţie mai mică, actul respectiv este nul în instanţă, iar salariatul îşi poate cere oricând diferenţa de bani pentru perioada lucrată. În cazul în care o persoană se angajează la o societate comercială dintr-un sector economic în care există încheiat un contract colectiv de muncă salariul nu poate fi mai mic decât cel stipulat în contractul colectiv.

De pildă, anul acesta, bugetarii nu pot fi angajaţi pe un salariu mai mic de 390 RON, nivelul minim prevăzut prin act normativ, în toate celelalte sectoare economice o persoană nu poate fi angajată pe un salariu mai mic de 440 RON, nivelul minim prevăzut în contractul colectiv de muncă la nivel naţional, iar în ramura transporturi, dacă are studii superioare, o persoană nu poate fi angajată pe un salariu mai mic de 880 RON. (C.N.)

Contractul individual de muncă este, conform Codului Muncii, actul în temeiul căruia o persoană fizică, denumită salariat, se obligă să presteze munca pentru şi sub autoritatea unui angajator, persoană fizică sau juridică, în schimbul unei remuneraţii den