Dupa doi ani de "criza institutionala", cauzata de respingerea Constitutiei Europene prin referendumurile din Franta si Olanda, statele membre au definitivat la sfarsitul saptamanii trecute Tratatul de la Lisabona, ce va fi semnat pe 13 decembrie in capitala Portugaliei, urmand sa intre in vigoare la 1 ianuarie 2009. Desi reia multe din ideile Constitutiei, tratatul nu este un text nou, ci o serie de amendamente la tratatele mai vechi de la Maastricht (1993), Amsterdam (1999) si Nisa (2003) ce stau la baza functionarii Uniunii Europene. Denumirea de Tratatul de la Lisabona in locul Tratatului de Reforma, care fusese utilizata in ultimele luni, tine sa sublinieze faptul ca nu este vorba de un nou document, pentru a da un argument puternic guvernantilor din statele membre impotriva cererilor de a organiza un referendum pe aceasta tema. Teama de un nou "esec institutional" este vizibila mai ales printre politicienii germani precum Elmar Brok, unul dintre arhitectii noului tratat, care avertizeaza asupra pericolului "spargerii Uniunii in doua tabere" in cazul in care si acest document ar fi respins la un referendum. Irlanda este singurul stat membru unde un referendum trebuie sa aiba loc, in toate celelalte existand angajamentul liderilor politici de a adopta tratatul prin procedura parlamentara. Cu toate acestea, in Marea Britanie, premierul Gordon Brown se afla sub presiune nu doar din partea opozitiei conservatoare, ci si a unora dintre laburisti in vederea organizarii unui referendum. Suficiente pentru a calma spiritele ar fi, in opinia premierului Brown, exceptiile obtinute de Marea Britanie de la adoptarea Cartei Drepturilor Fundamentale si de la legislatia in domeniul justitiei si afacerilor interne, ce vor intra in vigoare in toate celelalte state membre, cu exceptia Poloniei si Irlandei. Dar, pentru liderul conservator David Cameron, tratatul inseamna "un transf