Recenta dezbatere privind intentia Statelor Unite de desfasurare a unui scut antiracheta în state din Europa Centrala (Cehia si Polonia având o dispunere strategica ideala) a reactivat o preocupare mai veche a europenilor, legata de dezvoltarea unui sistem de aparare antiracheta care sa protejeze întreg teritoriul Europei. Propunerea de articulare a unui astfel de scut balistic în Europa Centrala a fost avansata de catre Statele Unite, pe fondul dezvoltarii accelerate a programului balistic iranian, dar si ca raspuns la temerile comunitatii internationale manifestate fata de intentia, public asumata a Teheranului, de achizitionare a unei capabilitati nucleare. Practic, acest context international, cu o geometrie variabila profund instabila si potential exploziva (determinat de intentia unui regim plasat în afara societatii si a legii internationale de a dezvolta o capacitate balistica avand potentialul tehnologic de lovire a Europei, inclusiv cu incarcaturi nucleare), face ca aceasta dezbatere sa fie extrem de relevanta astazi pentru Europa si pentru comunitatea euro-atlantica. O securitate indivizibila Desi proiectul american înseamna un plus de securitate pentru Europa, totusi el acopera doar o parte din spatiul aerian al statelor membre NATO, fiind tehnologic incapabil sa securizeze flancul sudic al NATO - România, Bulgaria, Turcia si Grecia. Iar aceasta realitate este inacceptabila, pentru ca în sine reprezinta o încalcare flagranta a principiului fondator al NATO: indivizibilitatea securitatii tuturor membrilor Aliantei. Foarte direct spus, proiectul american din Europa Centrala trebuie gândit din perspectiva integrarii si armonizarii sale într-un sistem de aparare antiracheta extins, capabil de a securiza teritorial întreg spatiul NATO (ceea ce ne intereseaza este partea europeana a NATO, aceasta fiind direct vizata de capacitatea balistica iraniana). O perspec