- Politic - nr. 208 / 24 Octombrie, 2007 Cine cunoaste evolutia, in timp, a politicii UDMR stie bine ca Uniunea isi schimba (radicalizeaza) discursul in functie de evenimente, de perspectivele liderilor sai pe scena politica. Pentru ca, nu-i asa, e greu sa concepi ca, dupa 16-17 ani de stat in bancile Parlamentului, in diverse pozitii cheie din ministere sau prin diverse alte organizatii (fie ele si non-guvernamentale), dintr-o data sa ai in fata perspectiva sumbra a neintrarii in Parlament. Cu toate consecintele (in plan financiar) ce decurg de aici. Cam asa se intampla si acum, inaintea declansarii campaniei pentru europarlamentare. Desi nu recunosc, liderii UDRM se gasesc intr-o perioada neagra. Aflati, cum spuneam, in fata perspectivei sumbre a neintrarii in noul Parlament, Marko Béla et comp. incearca, disperati, sa pozeze in aparatorii minoritatii maghiare (de care, altfel, isi amintesc si ei doar in campaniile electorale). Si cum sa o faca daca nu prin ceea ce stiu ei mai bine: prin radicalizarea discursului si reluarea pe un ton mai apasat a uzatei teme privind autonomia Tinutului Secuiesc. Care "tinut" ar corespunde, teritorial, cu defuncta Regiunea Autonoma Maghiara! Iar, pentru ca acest subiect (care, in plan extern, nu mai are sustinatori ca pe timpul lui Stalin!) sa "prinda", cat de cat, la ungurul de rand, este "asezonat" cu o alta tema, draga lui Marko Bela: folosirea limbii maghiare drept a doua limba oficiala a statului roman. In realitate, ei stiu bine ca disiparea voturilor etnicilor maghiari, saturati de imbogatirea in politica a unora dintre "capii" Uniunii, reprezinta principalul pericol pentru UDMR. Cel pe care l-au dat afara din functia de presedinte de onoare al UDMR, Laszló Tökes si radicalii (vorba vine!) asteapta la cotitura sa dea lovitura de gratie UDMR, chiar cu pretul ramanerii minoritatii maghiare fara reprezentanti in Parlament. I