I-auzi-o pe-asta: “Reformarea clasei politice. Acum, ori niciodata”! Sau pe-asta: “O noua generatie de politicieni. Daca nu noi, atunci, cine!?” Sau: “Revolutia morala printre alesii neamului. Aaa...Ieri!”.
Sintagmele acestea, repetate in sute de mii de articole de presa, in ziceri vehemente la televizor, pe bloguri si pe forumuri online cu naduf, ma fac sa zambesc amar.
Pai, fratioare, am si eu o opinie: cei care solicita asta - cartitorii natiei -, cu indreptatire si din varf de subtiri buze, ori idealisti rai si fara pereche, ori sunt pretendenti la o onorabilitate lipsita de minima indreptatire. Sau ceva. Intre.
Cartitorii natiei?! Cam ca mine, ca nu ma mai feresc de mine, de la o vreme: un nene roman - pufnitor si urmuzit cu forta si prin forta trecerii comunismului, a tranzitiei si a capitalismului izbavitor peste organism, dupa 39 de ani de trai, nineaca. Petrecuti de-a lungul, de-a latul si, desigur, in sanul tarii mele.
De ce ne-o fi placand noua - urmuzitilor cu de-a sila, mici, multi, vioi - sa taiem in felii realitatea asta mare, sa scoatem din ea numai ce credem ca nu ne priveste direct, si sa luam doar feliile in care vrem sa nu ne regasim la puricat, la criticat, blamat si la ridicat pretentii din astea, ultimative, tragice - nu ma mai intreba, ca stii bine.
E asa: fuga de propria responsabilitate se rezolva usor, prin raportarea la un element exterior tie, pe care il calaresti critic pana cand el devine dracul, iar tu - ce altceva decat insusi Ingerul personal si cu atat mai mult national, monsere! Milioane de ingeri romani critica aceasta clasa politica care - ca un facut - se preteaza la cacofonii naturale, dupa cum bine rimeaza si aici, pe text.
Clasa politica romaneasca, sub nivelul de alcoolemie permis
Pentru cine vrea sa stie, clasa politica romaneasca inseam
