Descoperirea sugerează că în Universul cunoscut ar putea exista găuri negre singulare chiar mai dense decât se considera a fi posibil Când o stea masivă îşi încetează viaţa,

Descoperirea sugerează că în Universul cunoscut ar putea exista găuri negre singulare chiar mai dense decât se considera a fi posibil

Când o stea masivă îşi încetează viaţa, straturile ei exterioare "explodează" şi se împrăştie în spaţiu, dând naştere unei supernove, în timp ce interiorul se prăbuşeşte în el însuşi, provocând apariţia unei aşa-numite "găuri negre".

Numele provine de la faptul că, după teoria lui Einstein, acest miez extrem de dens emite un câmp gravitaţional atât de mare încât nici măcar lumina nu mai poate scăpa din el şi, prin urmare, tot ceea ce putem vedea este o pată neagră.

Măsurători recente pun la îndoială aceste teorii şi emit o alta, numită "teoria singularităţilor", care pretinde că nu toate găurile negre sunt plasate în centrul unei galaxii, existând şi unele izolate, care formează un sistem binar împreună cu o stea.

Găurile negre formate conform teoriei clasice nu puteau atinge mase mai mari decât cea echivalentă cu masa a zece sori condensaţi. Mulţi astronomi au făcut calcule sofisticate şi au demonstrat că, după formulele lui Einstein, există o limită superioară a masei pe care o poate atinge o gaură neagră.

Teoria spune că, peste această cifră, stelele care generează găurile negre nu sunt stabile. În centrul galaxiilor însă pot exista găuri negre mult mai dense, care ar putea avea mase de milioane de ori mai mari decât cea a Soarelui, dar în acest caz, spun astronomii, explozia găurii negre este împiedicată şi contrabalansată de imensa masă a galaxiei propriu-zise. Altfel, într-un oarecare punct din spaţiu (deci nu în centrul unei galaxii), calculele spun că gaura neagră nu poate fi mai densă decât zece sori la un loc. @N_